intrepid - explicat in DEX

intrepid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.

intrepid (Dicționar de neologisme, 1986)
INTREPÍD, -Ă adj. Cutezător, curajos, brav. ♦ Tenace. [< fr. intrépide, cf. lat. intrepidus].

intrepid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTREPÍD, -Ă adj. cutezător, curajos, brav; (p. ext.) tenace. (< fr. intrépide, lat. intrepidus)

intrepid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intrépid, -ă adj. (lat. in-trépidus, care nu tremură, curajos. V. treapăd). Care nu se teme de pericul: Ștefan cel Mare era foarte intrepid. Fig. Care nu se teme de obstacule [!], de dificultățĭ: negustor intrepid. Adv. În mod intrepid.

intrepid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intrepíd (livr.) adj. m., pl. intrepízi; f. intrepídă, pl. intrepíde

intrepid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intrepid a. 1. care nu se teme de nimic; 2. care nu se dă înapoi dinaintea greutăților.

intrepid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. — Din fr. intrépide, lat. intrepidus.