întreba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREBÁ, întréb, vb. I.
1. Tranz. și
refl. (recipr.) A(-și) pune întrebări, în scopul de a afla un răspuns. ◊
Expr. (
Tranz.)
Întreabă-mă să te întreb, se spune cuiva care cere o informație despre un lucru asupra căruia nici cel întrebat nu știe mai mult.
2. Tranz. și
intranz. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de” sau „despre”) A cere (cuiva) vești sau lămuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ◊
Expr. (
Tranz.)
A întreba (pe cineva) de
sănătate = a se interesa de starea în care se află cineva; a intra în vorbă cu cineva.
3. Tranz. A pune cuiva întrebări pentru a-i evalua, din răspunsuri, nivelul cunoștințelor; a chestiona, a examina. –
Lat. *
interroguare (=
interrogare).