intratabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTRATÁBIL, -Ă, intratabili, -e, adj. (Cu) care nu se poate trata; netratabil. – Din
it. intrattabile. Cf. fr. intraitable.intratabil (Dicționar de neologisme, 1986)INTRATÁBIL, -Ă adj. (Cu) care nu se poate trata. [Cf. it.
intrattabile, fr.
intraitable].
intratabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTRATÁBIL, -Ă adj. (cu) care nu se poate trata. (< it.
intrattabile)
intratabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intratábil adj. m.,
pl. intratábili; f. intratábilă, pl. intratábileintratabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTRATÁBIL, -Ă, intratabili, -e, adj. (Cu) care nu se poate trata; netratabil. — Din
it. intrattabile. Cf. fr. intraitable.