intrat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) INTRÁT s. n. (Rar) Faptul de a intra; (concr.) intrare (1). – V. intra.
intrat(Dicționaru limbii românești, 1939) intrát n., pl. urĭ. Vechĭ. Intrare. – În nord în- (Dos. V. S. Maĭ 9).
intrat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) intrát s. n.
intrat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) INTRÁT s. n. Faptul de a intra; (concr.) intrare (1). — V. intra2.