întorcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. –
Întoarce +
suf. -ător.