intolerabil - explicat in DEX

intolerabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera sau suporta; de neîngăduit, de nesuferit, netolerabil. – Din fr. intolérable, lat. intolerabilis.

intolerabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INTOLERÁBIL, -Ă adj. De netolerat; de neîngăduit. [Cf. fr. intolérable, it. intollerabile].

intolerabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTOLERÁBIL, -Ă adj. de neîngăduit; inadmisibil. (< fr. intolérable, lat. intolerabilis)

intolerabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intolerábil, -ă adj. (lat. in-tolerabilis). Care nu se poate tolera, de nesuferit: impertinență intolerabilă. Adv. În mod intolerabil.

intolerabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intolerábil adj. m., pl. intolerábili; f. intolerábilă, pl. intolerábile

intolerabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intolerabil a. ce nu se poate tolera.

intolerabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera sau suporta; de neîngăduit, de nesuferit, netolerabil. — Din fr. intolérable, lat. intolerabilis.