intitulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTITULÁRE, intitulări, s. f. Acțiunea de
a (se)
intitula și rezultatul ei; titlu, nume. [
Var.: (
pop.)
întituláre s. f.] –
V. intitula.intitulare (Dicționar de neologisme, 1986)INTITULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) intitula. [<
intitula].
intitulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intituláre s. f.,
g.-d. art. intitulắrii; pl. intitulắriintitulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTITULÁRE, intitulări, s. f. Acțiunea de
a (se) intitula și rezultatul ei; titlu, nume. [
Var.: (
pop.)
întituláre s. f.] —
V. intitula.