intitula - explicat in DEX

intitula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitulá, vb.] – Din fr. intituler, lat. intitulare.

intitula (Dicționar de neologisme, 1986)
INTITULÁ vb. I. tr. A da un titlu (unei cărți, unei lucrări etc.). ♦ refl. A-și lua, a-și da un titlu. [P.i. 3,6 -lează, var. întitula vb. I. / < fr. intituler, cf. lat. intitulare].

intitula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTITULÁ vb. I. tr. a da un titlu (unei cărți). II. refl. a-și lua, a-și da un titlu. (< fr. intituler, lat. intitulare)

intitula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 intituleáză

intitula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitulá vb. I] — Din fr. intituler, lat. intitulare.