intimist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTIMÍST, -Ă, intimiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Artist care exprimă în creația sa sentimente cu caracter strict personal, intime; partizan al intimismului.
2. Adj. Care exprimă sentimente intime, cu caracter personal.
Poezie intimistă. – Din
fr. intimiste.intimist (Dicționar de neologisme, 1986)INTIMÍST, -Ă adj. Referitor la intimism, propriu intimismului. //
s.m. și f. Adept, partizan al intimismului. ♦ Pictor de interioare. [< fr.
intimiste].
intimist (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTIMÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al intimismului. 2. (pictor) de interioare. (< fr.
intimiste)
intimist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intimíst adj. m.,
s. m.,
pl. intimíști; adj. f.,
s. f. intimístă, pl. intimísteintimist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTIMÍST, -Ă, intimiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Artist care exprimă în creația sa sentimente cu caracter strict personal, intime; partizan al intimismului.
2. Adj. Care exprimă sentimente intime, cu caracter personal.
Poezie intimistă. — Din
fr. intimiste.