intestinal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTESTINÁL, -Ă, intestinali, -e, adj. Care aparține intestinului
1, care se referă la intestin
1, care se produce sau se află în intestin
1; enteric. – Din
fr. intestinal.intestinal (Dicționar de neologisme, 1986)INTESTINÁL, -Ă adj. Referitor la intestin, al intestinului; enteric. [< fr.
intestinal].
intestinal (Dicționaru limbii românești, 1939)*intestinál, -ă adj. (d.
intestin; fr.
intestinal). Al intestinelor, de la intestine:
canalu intestinal. Vermĭ [!] intestinalĭ, care trăĭesc în intestine, ca limbriciĭ.
intestinal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intestinál adj. m.,
pl. intestináli; f. intestinálă, pl. intestináleintestinal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)intestinal a. ce ține de intestine:
canal intestinal.intestinal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTESTINÁL, -Ă, intestinali, -e, adj. Care aparține intestinului
1, care se referă la intestin
1, care se produce sau se află în intestin
1; enteric. — Din
fr. intestinal.