intestin - explicat in DEX

intestin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTESTÍN¹, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.

intestin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTESTÍN², -Ă, intestini, -e, adj. (Livr.) Care se produce în interior, care are loc înăuntru; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.

intestin (Dicționar de neologisme, 1986)
INTESTÍN s.n. Parte a aparatului digestiv în formă de tub care se întinde între pilor și anus; (pop.) maț. [< fr. intestin, it. intestino, cf. lat. intestinum].

intestin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTESTÍN¹ s. n. parte a aparatului digestiv, în formă de tub, între pilor și anus. (< fr. intestin, lat. intestinum)

intestin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTESTIN², -Ă adj. dinăuntru, din interior; intern. (< fr. intestin, lat. intestinus)

intestin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intestín, -ă adj. (lat. intestinus, d. intus, în ăuntru [!] [stînd]). Interior, intern: lupte intestine. S. n., pl. e (lat. intestinus). Anat. Maț, tubu de la stomah [!] pînă la orificiu anal. (El se împarte în supțire [!] și gros. Cel gros se împarte și el în treĭ: cáecum, cólon și réctum). V. digestiune.

intestin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
INTESTÍN¹ (‹ fr., lat.) s. n. (ANAT.) Parte a tubului digestiv, la om și la mamifere, care este cuprinsă între stomac și anus; (pop.) maț. ◊ I. subțire = prima porțiune a i., care are la om 6-8 m și se împarte în duoden, jejun și ileon. În i. subțire se termină digestia alimentelor și se efectuează absorbția substanțelor nutritive în sânge. ◊ I. gros = ultima porțiune a i., care are la om 1,40-1,70 m, fiind împărțit în cec, colon și rect. În i. gros se absoarbe apa și se formează materiile fecale.

intestin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
INTESTÍN², -Ă (‹ fr., lat.) adj. (Livr.) Care se petrece într-un organism social; intern.

intestin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intestín¹ adj. m., pl. intestíni; f. intestínă, pl. intestíne

intestin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intestín² s. n., pl. intestíne