interzis - explicat in DEX

interzis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.

interzis (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERZÍS, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) pus sub interdicție. [< interzice].

interzis (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERZÍS, -Ă adj. uimit, uluit. (după fr. interdit)

interzis (Dicționaru limbii românești, 1939)
*interzís, -ă adj. Care e pedepsit cu interdicțiunea (vorbind de un funcționar) saŭ e pus supt [!] interdicțiune (vorbind de un nebun saŭ risipitor). Barb. (după fr.). Turburat [!], încurcat.

interzis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interzís adj. m., s. m., pl. interzíși; adj. f., s. f. interzísă, pl. interzíse

interzis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
interzis a. 1. cu totul turburat; 2. cel lovit de interdicțiune: interzisul e asimilat în toate privințele minorului.

interzis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. — V. interzice.