interzicere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERZÍCERE, interziceri, s. f. Acțiunea de
a interzice și rezultatul ei; prohibire. –
V. interzice.interzicere (Dicționar de neologisme, 1986)INTERZÍCERE s.f. Acțiunea de a interzice și rezultatul ei. [<
interzice].
interzicere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interzícere s. f.,
g.-d. art. interzícerii; pl. interzíceriinterzicere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERZÍCERE, interziceri, s. f. Acțiunea de
a interzice și rezultatul ei; prohibire. —
V. interzice.