interpus - explicat in DEX

interpus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERPÚS, -Ă, interpuși, -se, s. m. și f. (Rar) Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor. – V. interpune.

interpus (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERPÚS, -Ă s.m. și f. (Rar) Mijlocitor. ♦ Persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. [< interpune].

interpus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERPÚS, -Ă s. m. f. mijlocitor. ◊ persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. (< interpune)

interpus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interpús s. m., pl. interpúși

interpus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERPÚS, -Ă, interpuși, -se, s. m. și f. Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor. — V. interpune.