interpunere - explicat in DEX

interpunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERPÚNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune.

interpunere (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) interpune și rezultatul ei. [< interpune].

interpunere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERPÚNERE s. f. acțiunea de a (se) interpune. ♦ ~ de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți. (< interpune)

interpunere (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
INTERPÚNERE (‹ lat. interponere, după pune) Acțiunea de a se interpune și rezultatul ei. ◊ I. de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate ca părți în înscrisul constatator al al contractului. Formă a simulației.

interpunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interpúnere s. f., g.-d. art. interpúnerii; pl. interpúneri

interpunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERPÚNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. — V. interpune.