interpretațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERPRETAȚIÚNE, interpretațiuni, s. f. (
Înv.) Interpretare. [
Pr.: -
ți-u-] – Din
fr. interprétation, lat. interpretatio, -onis.interpretațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*interpretațiúne f. (lat.
interpretátio, -ónis). Acțiunea de a interpreta, de a lămuri. Traducere și comentariŭ critic:
interpretațiune îndrăzneață. Modu în care se joacă o operă dramatică saŭ muzicală. – Și
-áție, dar ob.
-áre.interpretațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interpretațiúne (
înv.)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. interpretațiúnii; pl. interpretațiúniinterpretațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)interpretați(un)e f.
1. acțiunea de a interpreta;
2. explicațiune dată.
interpretațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERPRETAȚIÚNE, interpretațiuni, s. f. (
Înv.) Interpretare. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
fr. interprétation, lat. interpretatio, -onis.