interpelație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) INTERPELÁȚIE,interpelații, s. f. (Rar). Interpelare. [Var.: interpelațiúne s. f.] – Din fr. interpellation, lat. interpellatio.
interpelație(Dicționar de neologisme, 1986) INTERPELÁȚIEs.f. Interpelare. [Gen. -iei, var. interpelațiune s.f. / cf. fr. interpellation, lat. interpellatio].
interpelație(Marele dicționar de neologisme, 2000) INTERPELÁȚIEs. f. interpelare. (< fr. interpellation, lat. interpellatio)
interpelație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) interpeláție (rar) (-ți-e) s. f., art. interpeláția(-ți-a), g.-d. art. interpeláției; pl. interpeláții, art. interpeláțiile (-ți-i-)
interpelație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) INTERPELÁȚIE,interpelații, s. f. (Rar) Interpelare. [Var.: interpelațiúne s. f.] — Din fr. interpellation, lat. interpellatio.