interpelare - explicat in DEX

interpelare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERPELÁRE, interpelări, s. f. Faptul de a interpela; (concr.) conținutul unei interpelări; interpelație. – V. interpela.

interpelare (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERPELÁRE s.f. 1. Acțiunea de a interpela; interpelație. ♦ Întrebare (adresată de obicei în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație (referitoare la rezolvarea unei chestiuni, a unor acte etc.). 2. (Rar; la pl.) Întrebări, somații. [< interpela].

interpelare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERPELÁRE s. f. întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație referitoare la rezolvarea unei chestiuni; interpelație. (< interpela)

interpelare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interpeláre (întrebare) s. f., g.-d. art. interpelắrii; pl. interpelắri

interpelare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
interpelare f. V. interpelați(un)e.

interpelare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERPELÁRE, interpelări, s. f. Faptul de a interpela; (concr.) conținutul unei interpelări; interpelație. — V. interpela.