interpelà - explicat in DEX

interpela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERPELÁ, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr. interpeller, lat. interpellare.

interpela (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERPELÁ vb. I. tr. A pune întrebări cuiva asupra unei chestiuni; a face o interpelare parlamentară. [< fr. interpeller, it., lat. interpellare].

interpela (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERPELÁ vb. tr. a face o interpelare; (p. ext.) a cere cuiva să dea un răspuns, să-și explice atitudinea. (< fr. interpeller, lat. interpellare)

interpela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interpelá (a ~) (a cere explicații) vb., ind. prez. 3 interpeleáză

interpela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERPELÁ, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. — Din fr. interpeller, lat. interpellare.

interpelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
interpelà v. a soma de a răspunde, de a se explica asupra unui fapt.