interogațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTEROGAȚIÚNE s. f. v. interogație.interogațiune (Dicționar de neologisme, 1986)INTEROGAȚIÚNE s.f. v.
interogație.
interogațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*interogațiúne f. (lat.
inter-rogátio, -ónis). Acțiunea de a interoga, întrebare.
Ret. O figură pin [!] care întrebĭ, ca:
Dar unde trăim? – Și
-áție și
-áre. V.
retorică.interogațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)interogați(un)e f. întrebare pusă.
interogațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTEROGAȚIÚNE s. f. v. interogație.