interogatoriŭ - explicat in DEX



interogatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTEROGATÓRIU, interogatorii, s. n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri. – Din fr. interrogatoire.

interogatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
INTEROGATÓRIU s.n. Totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date de acesta; actul care consemnează aceste întrebări și răspunsuri. [Pron. -riu. / cf. fr. interrogatoire, it. interrogatorio].

interogatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTEROGATÓRIU s. n. totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date; actul care consemnează. (< fr. interrogatoire)

interogatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interogatóriu [riu pron. riu] s. n., art. intero­ga­tóriul; pl. interogatórii, art. interogatóriile (-ri-i-)

interogatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
interogatoriu n. 1. totalitatea chestiunilor judecătorului și a răspunsurilor acuzatului; 2. proces-verbal ce le conține.

interogatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTEROGATÓRIU, interogatorii, s. n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri. — Din fr. interrogatoire.

interogatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*interogatóriŭ n. (fr. interrogatoire, d. lat. inter-rogatorius, interogativ. V. rogatoriŭ). Totalitatea întrebărilor puse de un magistrat unuĭ acuzat și răspunsurile luĭ: a supune pe cineva unuĭ interogatoriŭ. Procesu-verbal care conține aceste întrebărĭ și răspunsurĭ: acuzatu a semnat interogatoriu luĭ. – Și -tor, pl. -oare.