intermodulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERMODULÁȚIE s. f. (
Fiz.) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinația diverselor componente ale semnalului. – Din
fr. intermodulation.intermodulație (Dicționar de neologisme, 1986)INTERMODULÁȚIE s.f. (
Fiz.) Modulație parazitară a unui semnal electric alternativ. [Gen.
-iei. / cf. fr.
intermodulation].
intermodulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERMODULÁȚIE s. f. modulație parazitară a unui semnal electric alternativ, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului. (< fr.
intermodulation)
intermodulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERMODULÁȚIE s. f. (
Fiz.) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului. — Din
fr. intermodulation.