intermitent - explicat in DEX

intermitent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.

intermitent (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERMITÉNT, -Ă adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ adv. Din când în când. [Cf. fr. intermittent, it. intermittente].

intermitent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERMITÉNT, -Ă adj. care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ◊ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens)

intermitent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intermitént, -ă adj. (lat. inter-mittens, -éntis, part. d. inter-mittere, a întrerupe). Care dispare și ĭar se arată: izvor intermitent, frigurĭ intermitente (palustre). Puls intermitent, care bate iregular. Adv. Se arată intermitent.

intermitent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intermitént adj. m., pl. intermiténți; f. intermiténtă, pl. intermiténte

intermitent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intermitent a. care încetează și reîncepe la intervale: friguri intermitente.

intermitent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. — Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.