interminabil - explicat in DEX

interminabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERMINÁBIL, -Ă, interminabili, -e, adj. Care nu se (mai) termină, foarte lung sau exagerat de lung; nesfârșit. ♦ De dimensiuni foarte mari, exagerat de mare. – Din fr. interminable, lat. interminabilis.

interminabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERMINÁBIL, -Ă adj. Nesfârșit, care nu se mai sfârșește. ♦ De dimensiuni foarte mari. [Cf. fr. interminable].

interminabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERMINÁBIL, -Ă adj. care nu se (mai) termină, nesfârșit (de lung). (< fr. interminable, lat. interminabilis)

interminabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*interminábil, -ă adj. (lat. in-terminabilis). Care nu se poate termina: operă interminabilă. Fig. Prea lung: proces interminabil. Prea înalt: om interminabil. Adv. În mod interminabil.

interminabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interminábil adj. m., pl. interminábili; f. interminábilă, pl. interminábile

interminabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
interminabil a. care nu se mai termină, de o durată excesivă.

interminabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERMINÁBIL, -Ă, interminabili, -e, adj. Care nu se (mai) termină, foarte lung sau exagerat de lung; nesfârșit. ♦ De dimensiuni foarte mari, exagerat de mare. — Din fr. interminable, lat. interminabilis.