intermedia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERMEDIÁ, intermediez, vb. I.
Tranz. A fi intermediar, a servi ca intermediar (într-o tranzacție); a mijloci, a înlesni. [
Pr.: -
di-a] – Din
intermediu sau
intermediar.intermedia (Dicționar de neologisme, 1986)INTERMEDIÁ vb. I. tr. A mijloci. [Pron.
-di-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / <
intermediu].
intermedia (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERMEDIÁ vb. tr. a servi ca intermediar; a mijloci. (< intermediu)
intermedia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intermediá (a ~) (-di-a) vb.,
ind. prez. 3
intermediáză, 1
pl. intermediém (-di-em); conj. prez. 3
să intermediéze; ger. intermediínd (-di-ind)intermedia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERMEDIÁ, intermediez, vb. I.
Tranz. A fi intermediar, a servi ca intermediar (într-o tranzacție); a mijloci, a înlesni. [
Pr.: -
di-a] — Din
intermediu sau
intermediar.