interlocutor - explicat in DEX

interlocutor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație. – Din fr. interlocuteur.

interlocutor (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Participant la o discuție, la o conversație. [< fr. interlocuteur, it. interlocutore].

interlocutor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. participant la o discuție, la o conversație; conlocutor. (< fr. interlocuteur)

interlocutor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*interlocutór, -oáre s. (lat. inter, între, și locutor, vorbitor). Conversator, care vorbește cu altu. Persoană care figurează într´un dialog: Alcibiade e unu din interlocutoriĭ obișnuițĭ aĭ Dialogurilor luĭ Platone.

interlocutor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interlocutór s. m., pl. interlocutóri

interlocutor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
interlocutor m. cel ce convorbește cu altul.

interlocutor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la o discuție, la o conversație. — Din fr. interlocuteur.