interioriza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I.
1. Tranz. A reflecta în conștiință, prin prisma propriei sensibilități, fenomene ale realității exterioare.
2. Refl. A-și înăbuși manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [
Pr.: -
ri-o-] – Din
fr. intérioriser.interioriza (Dicționar de neologisme, 1986)INTERIORIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A reflecta în conștiință unele fenomene exterioare.
2. A-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare. [Pron.
-ri-o-. / < fr.
intérieuriser].
interioriza (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERIORIZÁ vb. I. tr. a reflecta în conștiință unele fenomene ale realității. II. refl. a-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare. (< fr.
intérieuriser)
interioriza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*interiorizá (a ~) (ri-o-) vb.,
ind. prez. 3
interiorizeázăinterioriza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I.
1. Tranz. A reflecta în conștiință, prin prisma propriei sensibilități, fenomene ale realității exterioare.
2. Refl. A-și înăbuși manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [
Pr.: -
ri-o-] — Din
fr. intérioriser.