interferent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERFERÉNT, -Ă, interferenți, -te, adj. 1. (Despre fenomene, întâmplări, fapte etc.) Care se încrucișează, se suprapune.
2. (
Fiz.; despre mișcări vibratorii) Care prezintă fenomenul de interferență (
2). – Din
fr. interférence.interferent (Dicționar de neologisme, 1986)INTERFERÉNT, -Ă adj. Care prezintă fenomenul de interferență. [< fr.
interférent].
interferent (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERFERÉNT, -Ă adj. 1. (despre fenomene, întâmplări) care se încrucișează, se suprapune. 2. (despre mișcări vibratorii) care prezintă fenomenul de interferență. (< fr.
interférent)
interferent (Dicționaru limbii românești, 1939)*interferént, -ă adj. (
inter- și
-ferent, ca în
a-ferent).
Fiz. Care produce interferență:
raze, unde interferente.interferent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERFERÉNT, -Ă, interferenți, -te, adj. 1. (Despre fenomene, întâmplări, fapte etc.) Care se încrucișează, se suprapune.
2. (
Fiz.; despre unde) Care prezintă fenomenul de interferență (
2). — Din
fr. interférent.