interfera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERFERÁ, pers. 3
interferează, vb. I.
Intranz. (Despre mișcări vibratorii) A se suprapune compunându-și efectele, a produce fenomenul interferenței;
p. gener. a se suprapune, a se încrucișa, a se combina. – Din
fr. interférer.interfera (Dicționar de neologisme, 1986)INTERFERÁ vb. I. 1. intr. (
Fiz.; mai ales despre unde) A produce interferență, a se suprapune.
2. A se întâlni, a se încrucișa. [P.i. 3
-rează. / < fr.
interférer].
interfera (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERFERÁ vb. I. intr. (fiz.; despre unde) a produce interferență, a se suprapune. II. intr., refl. a se încrucișa, a se întâlni. (< fr.
interférer)
interfera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interferá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
interfereázăinterfera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERFERÁ, pers. 3
interferează, vb. I.
Intranz. (Despre unde) A produce fenomenul interferenței;
p. gener. a se suprapune, a se încrucișa, a se combina. — Din
fr. interférer.