interfațare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERFAȚÁRE, interfațări, s. f. (
Electron.) Interconectare a părților unui sistem sau a unor aparate astfel încât ele să își poată îndeplini funcția în mod corect coordonat. – De la
interfață2.interfațare (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERFAȚÁRE s. f. (electron.) interconectare a unui sistem sau a unor aparate astfel încât acestea să-și poată îndeplini funcția corect coordonate. (< interfață)
interfațare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERFAȚÁRE, interfațări, s. f. (
Electron.) Interconectare a părților unui sistem sau a unor aparate astfel încât ele să își poată îndeplini funcția în mod corect coordonat. — De la
interfață2.