interfață - explicat in DEX

interfață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERFÁȚĂ¹, interfețe, s. f. Suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite într-un sistem fizico-chimic. – Inter¹-+față.

interfață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERFÁȚĂ², interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice în așa fel, încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. – Din engl., fr. interface (după față).

interfață (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERFÁȚĂ s. f. 1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (< engl., fr. interface)

interfață (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
INTERFÁȚĂ (‹ engl., fr., după față) s. f. 1. (CHIM.) Suprafață de separare a componenților dintr-un amestec, existenți ca faze distincte. 2. (INFORM.) Totalitatea dispozitivelor, regulilor și convențiilor cu ajutorul cărora un element al sistemului de calcul comunică fie cu alt element, fie cu utilizatorul, elementele având caracteristici diferite (ex. i. grafică, i. de comunicație).

interfață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interfáță s. f., g.-d. art. interféței; pl. interféțe

interfață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERFÁȚĂ², interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. — Din engl., fr. interface (după față).

interfață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERFÁȚĂ¹, interfețe, s. f. Suprafață de separare a componenților dintr-un amestec chimic, existenți ca faze distincte. — Inter¹- + față.