interdicție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte.
2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice.
3. Stare în care se află aceste persoane. [
Var.:
interdicțiúne s. f.] – Din
fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.