intercepta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I.
Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din
fr. intercepter.intercepta (Dicționar de neologisme, 1986)INTERCEPTÁ vb. I. tr. A reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (
spec.) o scrisoare, o comunicare. ◊ (
Sport)
A intercepta o minge = a interveni schimbând direcția unei mingi. [< fr.
intercepter].
intercepta (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERCEPTÁ vb. tr. a reține un obiect în timpul mișcării lui. ◊ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr.
intercepter)
intercepta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interceptá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
intercepteázăinterceptà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)interceptà v.
1. a lua prin surprindere:
a intercepta o scrisoare; 2. a opri în treacăt:
a intercepta lumina.