intercede (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERCÉDE, intercéd, vb. III.
Intranz. (Rar) A interveni, a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva. [
Var.:
intercedá vb. I] – Din
fr. intercéder.intercede (Dicționar de neologisme, 1986)INTERCÉDE vb. III. intr. (
Liv.) A interveni, a stărui în favoarea cuiva. [P.i.
intercéd, var.
interceda vb. I. / < fr.
intercéder, cf. lat.
intercedere – a veni între].
intercede (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERCÉDE vb. intr. a interveni, a stărui în favoarea cuiva. (< fr.
intercéder, lat.
intercedere)
intercede (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)intercede v. a interveni în favoarea cuiva.