înțelepciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚELEPCIÚNE s. f. Capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere. –
Lat. intellectio, onis.