integral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTEGRÁL, -Ă, integrali, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ◊
Făină integrală = făină brută obținută prin măcinarea grâului.
Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală.
2. Adj. (În sintagmele)
Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele.
Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute.
3. S. f. (
Mat.) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare. – Din
fr. intégral.