integra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTEGRÁ, integrez, vb. I
1. Tranz. și
refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot.
2. Tranz. (
Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din
fr. intégrer, lat. integrare.integra (Dicționar de neologisme, 1986)INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot.
2. tr. (
Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr.
intégrer, it., lat.
integrare].
integra (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTEGRÁ vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale. (< fr.
/síntégrer, lat.
integrare)
integra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)integrá (a ~) (-te-gra) vb.,
ind. prez. 3
integreáză