înțărca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I.
1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊
Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret.
2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte.
3. Tranz. Fig. (
Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. –
În + țarc.