întărâta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTĂRÂTÁ, întărất, vb. I.
1. Tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal).
2. Tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦
Refl. A se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra.
3. Refl. A se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți. [
Var.: (
pop.)
întărá, întârtá vb. I] –
Lat. *
interritare.