insurecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSURÉCȚIE, insurecții, s. f. Formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante. – Din
fr. insurrection, lat. insurrectio.insurecție (Dicționar de neologisme, 1986)INSURÉCȚIE s.f. Formă de luptă armată, organizată, a forțelor patriotice, revoluționare, având ca scop înlăturarea unui regim politic sau izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante. [Gen.
-iei. / cf. fr.
insurrection].
insurecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSURÉCȚIE s. f. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență. (< fr.
insurrection, lat.
insurrectio)
insurecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insurécție (-ți-e) s. f.,
art. insurécția (-ți-a), g.-d. art. insurécției; pl. insurécții, art. insurécțiile (-ți-i-)