insurgent - explicat in DEX

insurgent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSURGÉNT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă activ la o insurecție. ♦ Spec. Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.

insurgent (Dicționar de neologisme, 1986)
INSURGÉNT, -Ă s.m. și f. Participant la o insurecție; răsculat; (spec.) nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. [Cf. fr. insurgé, it. insurgente].

insurgent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSURGÉNT, -Ă s. m. f. participant la o insurecție. (< lat. insurgens, germ. Insurgent)

insurgent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*insurgént, -ă adj. (lat. insúrgens, -éntis, part. d. insúrgere, a te revolta). Revoltat, rebel, răsculat.

insurgent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
insurgént s. m., pl. insurgénți

insurgent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
insurgent m. revoltat, rebel.