insultà - explicat in DEX

insulta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare.

insulta (Dicționar de neologisme, 1986)
INSULTÁ vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare].

insulta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSULTÁ vb. tr. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolență. (< fr. insulter)

insulta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
insultá (a ~) vb., ind. prez. 3 insúltă

insultà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
insultà v. a ocărî cu fapta sau cu vorba, a ofensa pe față.