insultare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSULTÁRE, insultări, s. f. Acțiunea de
a insulta și rezultatul ei; insultă. –
V. insulta.insultare (Dicționar de neologisme, 1986)INSULTÁRE s.f. Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; jignire. [<
insulta].
insultare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insultáre s. f.,
g.-d. art. insultắrii; pl. insultắri