insultător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Care insultă; jignitor, ofensator, injurios. –
Insulta +
suf. -ător.insultător (Dicționar de neologisme, 1986)INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. Jignitor, ofensator. [<
insulta +
-tor].
insultător (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. care insultă; jignitor, ofensator. (< insulta + -tor)
insultător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insultătór adj. m.,
pl. insultătóri; f. sg. și
pl. insultătoáreinsultător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)insultător a. care insultă:
vorbe insultătoare ║ m. cel ce insultă obișnuit.