înstrăina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, vb. I.
1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un ban material. ♦ A sustrage, a fura.
2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦
Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [
Pr.:
-stră-i. –
Var.:
înstreiná vb. I] –
În + străin.