înspăimântător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR, -OÁRE, înspăimântători, -oare, adj. Care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător. ♦ (Adverbial, urmat de
prep. „de”) Extrem de... –
Înspăimânta +
suf. -ător.