înspăimântător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR, -OÁRE, înspăimântători, -oare, adj. Care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător. ♦ (Adverbial, urmat de
prep. „de”) Extrem de... –
Înspăimânta +
suf. -ător.înspăimântător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înspăimântătór adj. m.,
pl. înspăimântătóri; f. sg. și
pl. înspăimântătoáreînspăimântător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înspăimântător a. care înspăimântă.