insera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSERÁ, inserez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar.
2. A fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese.
3. (
Tehn.) A introduce un material în masa altui material. – Din
fr. insérer, lat. inserare.insera (Dicționar de neologisme, 1986)INSERÁ vb. I. tr. 1. A introduce, a adăuga ceva într-un text, într-un șir de numere etc.; a introduce un anunț într-un ziar. ♦ A introduce un material în masa altui material.
2. A așeza, a dispune. [< fr.
insérer, lat.
inserare].
insera (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSERÁ vb. tr. 1. a introduce, a include ca adaos într-un text, într-un șir de numere, ca informație într-un ziar sau ca material în masa altui material. 2. (tehn.) a fixa o piesă într-un locaș din interiorul altei piese. (< fr.
insérer, lat.
inserare)
insera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inserá (a ~) (a introduce)
vb.,
ind. prez. 3
insereázăinserà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inserà v.
1. a introduce:
a insera o clauză; 2. a publica într’un ziar.