inserție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSÉRȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare; (
concr.) ceea ce se inserează.
2. Legare, fixare.
3. (
Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi.
4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistenta la rupere sau la sfâșiere. – Din
fr. insertion, lat. insertia.inserție (Dicționar de neologisme, 1986)INSÉRȚIE s.f. 1. Inserare.
2. Legare, fixare pe os a unui mușchi.
3. (
Tehn.) Strat de material de o anumită compoziție și structură inclus în interiorul altui material. [Gen.
-iei, var.
inserțiune s.f. / cf. fr.
insertion, lat.
insertio].
inserție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSÉRȚIE s. f. 1. inserare. 2. (anat., bot.) mod de fixare a unui organ pe un altul. 3. (tehn.) strat de material, de o anumită compoziție și structură, inclus în interiorul altui material. (< fr.
insertion, lat.
insertio)
inserție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insérție (inserare)
(-ți-e) s. f.,
art. insérția (-ți-a), g.-d. art. insérției; pl. insérții, art. insérțiile (-ți-i-)