insecticid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSECTICÍD, -Ă, insecticide, adj.,
s. n. 1. Adj. Care ucide insectele dăunătoare sau parazite.
2. S. n. Substanță chimică, naturală sau sintetică, folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare sau parazite. ◊
Insecticid remanent = substanță toxică care persistă un timp oarecare după aplicare, acționând în continuare asupra insectelor. – Din
fr. insecticide.insecticid (Dicționar de neologisme, 1986)INSECTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care ucide insectele. [< fr.
insecticide, cf. lat.
insectum – insectă,
caedere – a omorî].
insecticid (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSECTICÍD, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge insectele dăunătoare. (< fr.
insecticide)
insecticid (Dicționar de argou al limbii române, 2007)insecticíd, insecticide s. n. băutură spirtoasă.
insecticid (Dicționaru limbii românești, 1939)*insecticíd, -ă adj. (d.
insect și
-cid din
pari-cid). Care ucide insectele:
praf insecticid. S. n., pl.
e. Substanță care ucide insectele.
insecticid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insecticíd1 adj. m.,
pl. insecticízi; f. insecticídă; pl. f. insecticídeinsecticid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insecticíd2 s. n.,
pl. insecticídeinsecticid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)insecticid a. care omoară insecte:
praf insecticid.